Nu m-am putut abtine sa nu-l postez. Macar intr-o fraza ar trebui sa ne regasim…
Dor – cuvântul latinesc care l-a adus până la noi, ”dolus”, venea de la ”dolere”, care însemnă ”a durea”…
Dor mărunt – cred că au vrut să-i spună dor de alint, dar n-au știut dacă să recunoască ca ți se face dor de un om pe care-l iubești și la 5 minute după ce-a ieșit pe ușă.
Dor de ducă – când tot ce ai în jur îți este în plus. Îți lipsești doar tu, ție, într-o variantă după care jinduiești.
Dor meticulos – se insinuează meticulos, ca o mireasmă de viață în doi.
Dor năprasnic – are o culoare vie, îți scoate ochii, uneori și sufletul, căruia îi plac mai mult nuanțele calde.
Dor dureros – când ce aștepți nu mai vine și știi bine asta, dar păstrezi dorul, căci nu ai mereu cu ce să-l înlocuiești.
Dorul moare când ești fericit, când ființa care a declanșat dorul ți-e din nou în brațe.
Dorul de dor – când ai prefera sa te chinui din nou, decât să fii un om atât de singur.
Dor mincinos – când nu era sentiment, ci obișnuință. Tabiet. Tic.
Dor fizic – când creierul îți dă comenzi bezmetice li faci orice pentru o senzație care să aducă a… doi.
Dor fără țintă – când plângi la viața altora de pe stradă, din filme, din cântece, din cărți…
Dor necunoscut – când nu știi exact de ce ți-e rău lângă jumătatea ta. Ți-e dor de tine, cel mai probabil…
Dor de copilul tău – dorul sfânt, de mamă.. e cel mai pur strat care rămâne din grijă, după ce te-ai resemnat că ești totuși, în altă parte.
Dor de copilărie – e, de cele mai multe ori, un dor de părinții care-ți rezolvau toate problemele în care azi te-ai încâlcit.
Dor de iubirea vieții tale – e culmea dorului. Întreabă-ți sufletul. Îți va spune, probabil, că atunci te-a cunoscut cu adevărat…
Când nu-ți este dor de nimeni, ești prea tânăr ca să-ți dai seama…
Când mereu ți-e dor de cineva, ești un om plecat departe, care și-a lăsat sufletul de unde a plecat…
Când nu știi ce simți, când nu știi de ce ești agitat, nervos, cu capu-n nori și cu gândurile vraiște, nu da vina pe tine – recunoaște că ți-e dor și uită-te spre ființa care te-a răvășit. Du-te până la ea și vei da de tine… întreg.
Să nu confunzi pofta cu dorul. Pofta e doar un instinct, te va amăgi. Dorul îți va răspunde la cele mai frumoase întrebări despre tine…
Dorul de clarificare – așa afli când iubești cu adevărat. După ce nu mai ai lângă tine…
Nimeni nu plânge de dor fără stimluli, fără detalii care spun spun povestea ce-ți lipsește atât de tare.
Nimeni nu râde de dor – cu excepția îndrăgostiților care se vor revedea curând. Azi, în cele mai multe cazuri.
În dor ai timp de tine. Fii creativ.
Și câinilor le e dor – nu știu mulțoi oameni care să se bucure ca un câine căruia i s-a întors stăpânul acasă…
Dorul de tinerețe – încă nu ai găsit cea mai potrivită preocupare pentru vârsta ta…
Dorul de cineva pe care abia-abia l-ai cunoscut și despre care nu știi mai nimic – de cele mai multe ori se cheamă îndrăgostire. Alteori e hora hormonală.
De dor faci o mulțime de lucruri nefirești. Printre ele se numără și cele mai frumoase amintiri ale omului de care ți-e dor.
Dorul are niște corzi ca de violoncel, îți spune pe tonurile cele mai grave și mai suave cât de mult iubești. Câteodată corzile se rup, una câte una. Nu încerca să le înnozi, va suna atât de fals…
Trăiește-ți dorul și nu încerca să-l închizi în casă când pleci. Ia-l cu tine peste tot. Îța va lumina zâmbetul.
Nu încerca să-ți povestești dorul. Spune-i doar omului de care ți-e dor, în toate felurile. Orice altă persoană nu va rezona la dorul tău.
Dorul nu e o boală. Nu ai nevoie de vindecare, ci de revedere, de regăsire, de reîntregire.Dorul nu fumează, nu bea, nu ia droguri și nu se duce la curve. Dacă vrei să te înțelegi cu dorul tău, fă ce-ți spune el…
Un copil nu știe să spună cât îi e de dor de părinții lui, de mamă mai ales. Un copil strivit de dor e cel mai sfâșietor tablou. Mamele care-și abandonează copilul sau care pleacă din copilăria pruncilor sunt cea mai urâtă față a lumii.
Nu face demonstrații de forță când ți-e dor, ajung gesturile mici, dar profunde. Alteori ajung cuvintele, aranjate după bătăile inimii.
În starea de dor comunicăm cel mai bine. Atunci ne spunem tot ce n-apucăm când suntem lipiți. Abia atunci ne trec prin minte lucuri pe care le-am putea face împreună sau prețuim toate zilelele banale. Când se întețește dorul, învățăm să scriem, să vorbim, să ne lăsăm descoperiți, să ne adorăm vulnerabilitatea, să păstrăm amintirile…
Dorul bărbaților care nu știu să iubească e a doua lor copilărie – nu înțeleg ce li se întâmplă, se întorc mereu la jucăriile lor preferate, unde totul e clar și simplu.
Dorul e rezumatul perfect a ceea ce contează cu adevărat în viața ta.
)
